MARAMURES ~ Traditii care s-au pastrat in satele din Maramures

Maramures - traditie si cultura

Individualitatea pregnanta a vailor din muntii aflati in nord-vestul Transilvaniei este legendara. Locuitorii acestor vai se trag din Daci. Independenta statului acestora a avut o perioada de maxima inflorire in timpul domniei lui Decebal in primul secol d. Hr., inainte de cucerirea romana. Au urmat apoi valuri succesive de migratii.

Un stil de viata unic

In ciuda vitregiilor, locuitorii acestor sate si-au pastrat vii traditiile si folclorul. Astazi puteti vizita aceste locuri si puteti admira stilul unic de viata al oamenilor de aici. In putine alte regiuni ale Europei s-a dezvoltat o cultura rurala atat de puternica.

Basmale traditionale purtate in timpul unei ceremonii religioase

O mostenire folclorica

Agricultura a constituit intotdeauna elementul de baza care a asigurat existenta locuitorilor de la munte. Acest lucru se reflecta in traditiile locale, de exemplu in festivalurile care se desfasoara in lunile aprilie, mai, august si decembrie.

Festivalul din decembrie are loc la Sighetu Marmatiei, iar in cadrul lui au loc parazi costumate. Puteti vedea acolo interesante masti reprezentand animale.

Sighetu Marmatiei

Sighetu Marmatiei este un oras tipic Maramuresului, faimos datorita targurilor sale, datorita costumelor populare si atmosferei pline de viata.

Printre exponatele Muzeului Maramuresului exista numeroase masti de carnaval. De aici se poate ajunge usor cu masina la statiunea montana Borsa si in sate cum ar fi Bogdan-Voda si Rozavlea, vestite datorita arhitecturii in lemn.

Creativitatea se oglindeste in obiectele de lemn si in costume

Maiestria cu care este cioplit lemnul este trasatura caracteristica a mestesugurilor din Maramures. Cea mai reprezentativa caracteristica a satelor din Maramures sunt bisericile cu clopotnita inalta si cu acoperis de sindrila. Unele dintre acestea dateaza din secolul al XIV-lea.

Biserica tipica din Maramures cu clopotnita inalta.

Foarte dezvoltat este si mestesugul brodatului costumelor traditionale. In dupa-amiezele de duminica, atat barbatii cat si femeile isi etaleaza costumele si danseaza, asa cum se face de veacuri.

Femeile poarta basmale colorate, fuste inflorate si cojoace negre de oaie. Barbatii poarta pantaloni negri si cojoace albe. De la un sat la altul exista diferente in ceea ce priveste costumele. Cea mai buna ocazie pentru a le admira sunt festivalurile care au loc de Pasti.

Excursii pe vai

Orasul Baia Mare se afla chiar in inima acestei regiuni. Datorita numeroasele sale hoteluri, acest oras este punctul de plecare al multor excursii. Una dintre cele mai apreciate este cea de la Surdesti, unde se afla cea mai inalta biserica de lemn din regiune.

O alta asemenea excursie se poate face la Sapanta, localitate faimoasa datorita "cimitirului vesel", ale carui monumente funerare cioplite, alaturi de epitafurile umoristice, contituie o celebrare a mortilor.

Cimitirul vesel din Sapanta - "pietrele sale funerare" sunt sculptate in lemn si descriu aspecte din viata decedatului. Aceste "pietre funerare" contin si epitafuri umoristice.

Cetatea de pe Crisul Repede, o civilizatie de noua veacuri

Oradea (in latina Varadinum) este mentionata pentru prima data la 1113, intr-o diploma a abatiei benedictine din Zobor, in care apare numele episcopului Syxtus Vvaradiensis si al comitelui Saul de Bychar. Episcopia catolica de Oradea a fost infiintata de regele maghiar Ladislau I. Cetatea Oradei, ale carei ziduri pot fi vazute si in prezent, a fost mentionata pentru prima data in anul 1241, cu ocazia efectuarii unor reparatii grabnice pentru a face fata unui iminent atac tataro-mongol. Construirea cetatii este atribuita regelui Ladislau I (1077-1095). Conform Croniciipictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotarat sa ridice "in locul numit Varad", adica la Oradea, o manastire in cinstea Fecioarei Maria. Aceasta manastire a constituit leaganul episcopiei romano-catolice de Oradea, al carei intemeietor si patron spiritual este considerat a fi regele Ladislau I. Papa Pius al VI-lea a infiintat in anul 1777 Episcopia Greco-Catolica de Oradea Mare. Unul din corifeii scolii Ardelene a fost episcopul greco-catolic oradean Ignatie Darabant. Promotor al emanciparii spirituale a romanilor bihoreni a fost si urmasul sau, episcopul Samuil Vulcan, intemeietorul liceului romanesc din Beius, care astazi ii poarta numele.

La Oradea au fost inmormantati de-a lungul timpului nu mai putin de cinci regi: Ladislau, Stefan al II lea, Andrei al II-lea, Maria a Ungariei si Sigismund de Luxemburg. Secolul al XIV lea a constituit o perioada de inflorire pentru Oradea - aici au fost ridicate unele dintre primele statui ecvestre din Europa medievala turnate in bronz, din pacate insa acestea au fost topite in timpul ocupatiei otomane. Pe tot parcursul evului mediu populatia Oradei s-a situat intre 15-20.000 de locuitori, insa razboaiele si rascoalele, mai degraba decat molimele au dus la permanente scaderi dramatice ale numarului de locuitori.

despre Bucovina ...

Ocuparea nordului Moldovei, in 1775, dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi, s-a produs intr-un moment dintre cele mai dificile si complexe ale istoriei romanilor. Anexarea viza in fapt continuarea planurilor imperiale, expansionoste si totodata, incerca sa zadarniceasca acapararea Principatului de catre Rusia. Habsburgii s-au instalat aici, inca din septembrie 1774, chiar inainte de a primi incuviintarea oficiala a Portii otomane.

Impropriu denumita Bucovina, „cheia Moldovei”, avea sa fie timp de aproape un secol si jumatate sub ocupatie habsburgica. In jurul toponimului Bucovina s-au vehiculat diverse supozitii. Unele surse considera ca denumirea tinutului ar avea la baza germanul Buche, Buken′land sau Bukowina – „Tara fagilor”. Din pacate unii istorici invoca o etimologie ucraineana sau chiar poloneza a toponimului. Se pare totusi ca termenul slavon buc a dat, intradevar, pe acela de bucovina cu intelesul de padure de fagi sau faget. Dar numele „bucovina” desemna, local, o simpla padure de fagi, nu o zona geografica.

Transformarea apelativului „bucovina” in toponim, pentru a defini o zona istorica, o entitate istorico-geografica si administrativa – care avea sa insemne intreg tinutul Cernauti, cu ocolul Cimpulungului pe Ceremus (sau Rusesc), cu circa doua-treimi din tinutul Sucevei si cu aproape intreg ocolul Cimpulungului Moldovenesc – nu s-a facut dintr-odata, ci in mod treptat, mai ales dupa ce la 1786 zona a fost incorporata in provincia imperiala Galitia. In concluzie, denumirea tinuturilor a fost „fabricata” tocmai pentru a distinge fostul teritoriu moldovenesc de provincia mama.

Initial, teritoriul ocupat era mult mai mare, insa, abia dupa 1779 trupele imperiale s-au retras pe frontierele stabile care au dainuit pana in 1918; habsburgii administrand o suprafata de 10.442 km² cu o populatie de circa 75.000 de locuitori si privand Moldova de doua din fostele sale capitale: Siret si Suceava.

Primul guvernator al tinuturilor a fost generalul Gabriel baron de Splény, care a cautat prin diverse mijloace, inclusiv inmultirea scolilor primare si latinesti, sa castige simpatia populatiei. Pe de alta parte, toata polulatia Bucovinei, indiferent de etnie, de la episcop la taran, a fost obligata, in toamna anului1777, sa depuna juramant de credinta fata de imparat.

Dar generalul Splény nu a reusit sa-si duca la indeplinire planul intrucat in anul 1778 a fost inlocuit cu generalul Karl baron von Enzenberg. Acesta urmarea cu prioritate militarizarea si germanizarea zonei, dupa modelul austriac si in plan secundar viza continuarea infiintarii de scoli preponderent cu predare in limba germana.

Prin inaltul prescript imperial din 6 august 1786 imparatul Iosif al II-lea a decreteaza incetarea administratiei militare si inglobarea Bucovinei in administratia Galitiei. Cat timp s-a aflat sub administratie galitiana, intre1786 si 1849, Bucovina a cunoscut cea mai nefasta perioada de ocupatie. Dupa anexare, dar mai ales sub administratie galitiana, in zona au fost colonizati ruteni, hutuli, germani, polonezi, slovaci lipoveni, armeni si chiar maghiari.

Campania de deznationalizare a populatiei romanesti a inceput imediat prin interzicerea limbii romane in scoli si in serviciile publice. Incepand cu anul 1793 a fost suspendat invatamantul primar ca obiectiv obligatoriu, majoritatea scolilor au fost decretate romano-carolice iar invatatorii au fost numiti preponderent cei de origine poloneza.

In plan religios, politica de catolicizare initiata de autoritatile galitiene a incercat descentralizarea si suprimarea bisericii ortodoxe. Astfel, din 1782 un numar de 14 manastiri au fost desfiintate iar averea acestora a trecut in proprietatea statului. Au ramas sa functioneze, cu un numar restrans de calugari, doar trei manastiri: Dragomirna, Putna si Sucevita. Din cele peste 400 de parohii, existente initial in Bucovina, pe la 1800 ramasesera doar 207.

Revolutia de la 1848 avea produca schimbari importante pentru Bucovina. La 26 iunie 1848, la Viena, in Adunarea Constituanta, bucovinenii au obtinut 8 mandate si au cerut, printre alte revendicari, separarea Bucovinei de Galitia si constituirea ei in tara de coroana, autonoma. Prin constitutia austriaca din 4 martie 1849, Bucovina a fost declarata provincie autonoma a Casei de Austria, cu titlul de Ducat. Dupa aceasta perioada de timp Bucovina a fost condusa de contele Rudolf Meran.

Romanii din Bucovina au beneficiat de o viata politica, nationala, religioasa si culturala proprie. Fruntasii politici bucovineni, incepand cu Dosoftei Herescu, Isaia Balosescu, urmand cu Hurmuzachestii, mitropolitul Silvestru si intreaga generatie a marii Uniri, au practicat totdeauna fata de Viena o politica protestatara.

Pe plan cultural, in toata aceasta perioada, s-au afirmat personalitati de marca, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi si Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu si Constantin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi si compozitorii celebri Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi.

Constituirea Consiliului National Roman, in octombrie 1918, va avea un rol important in realizarea unirii Bucovinei cu Romania. Varful de lance al miscarii prounioniste era alcatuit : Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor si Sextil Puscariu, din oameni de seama ai locurilor.

La 28 noiembrie 1918 s-a organizat un Congres general la Cernauti incadrul caruia s-a proclamat unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei cu Romania, reparand in acest fel actul de forta faptuit la 1775. Dupa votarea Constitutiei din 1923, Bucovina a fost integrata in viata politica si administrativa a Regatului Roman.

Ca urmare a Pactul Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939 intre URSS si Germania nazista, Romania pierde printre alte teritorii, nordul Bucovinei si tinutul Hertei.

DELTA DUNARII

Un paradis natural se intinde la varsarea Dunarii in Marea Neagra, acolo unde fluviul isi incheie lunga calatorie de 2860 km (1788 de mile) de la izvorul sau din Muntii Padurea Neagra din Germania.

Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5640 km2 (2200 de mile patrate).

Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, in timp ce varietatea de 1150 de specii de plante cuprinde de la liane impletite pe trunchiurile copacilor in padurile de stejar pana la nuferi.

Nu e deci de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o "Rezervatie a Biosferei".

Liniste deplina intr-o fractiune de secunda

Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait in deplina armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, castigandu-si existenta din pescuit, cresterea animalelor si din recoltarea stufului.

Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului.

Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm depline, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns intr-adevar in paginile unui reportaj din revista National Geographic.

Explorarea Deltei

Punctul de plecare pentru o aventura in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat in apropiere de locul unde Dunarea se desparte in cele trei brate principale, deci unde incepe lunca.

In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina.

Intre aceste doua puncte se pot face croaziere, in timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei.

Rezervatiile naturale

Optsprezece rezervatii protejate si zone "tampon" sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei.

Puteti ajunge la ele strabatand canale inguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile in care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste.

Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic in liniste, inchiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop, veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei.

Minunile salbaticiei

Daca va opriti intr-un sat de pe malul apei, veti descoperi pescarii gatindu-si propria versiune a borsului rusesc la foc in aer liber.

Cei care au gusturi mai rafinate pot incerca heringul de Dunare, crochete de morun sau nisetru prajit, care pot fi insotite de savuroasele vinuri locale Aligote, Muscat sau Merlot, in restaurantele din Tulcea sau Sulina.

Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare. O excursie in Delta va ramane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere.

Vacanţele în propria ţară, din nou la modă

Un sondaj de opinie efectuat recent de Comisia Europeană arată că 48% dintre cetăţenii UE vor să meargă în concediu în propia ţară. Numărul europenilor care nu mai aleg ca destinaţie de vacanţă alte meleaguri decât cele natale a crescut cu 5 % faţă de 2008.

Când vine vorba de finanţele de care dispun pentru concediul de anul acesta, situaţia este “echlibrată”. 41% din oamenii întrebaţi au mărturisit că vor trebui să-şi chibzuiască banii pentru a merge în concediu, iar 40% au declarat că au suficiente resurse financiare pentru a pleca undeva la vară.

Sondajul a mai arătat că unu din zece europeni recunoaşte că are probleme financiare grave care ar putea să-i afecteze planurile de vacanţă. Ca soluţie pentru a merge la vară în concediu mulţi au ales să renunţe la deplasările din iarnă şi vor alege ofertele din extrasezon, când tarifele sunt mai mici.

În general aceştia preferă să-şi organizeze singuri concediile cu ajutorul internetului, iar destinaţiile, în cazul a 54% dintre ei, sunt locurile turistice bine cunoscute. Doar 28% dintre europeni preferă locurile mai puţin vizitate de turişti.

Cele mai căutate destinaţii au rămas aceleaşi ca anul trecut, Spania, Italia, Franţa şi Grecia.

Reclama internationala a turismului romanesc

Am ramas placut surprins cand am gasit acest material. Ma bucur sa vad ca tara noastra care a fost puternic imbogatita cu peisaje si locuri mirifice se bucura de asa un spot publicitar in exterior!

Felicitari celor care l-au creeat si sa speram ca nu se vor opri aici!